Like this:

Daca simti ca ti s-a terminat energia, trebuie sa mergi la Manastirea Prislop.

Ceea ce simti acolo, nu se poate descrie in cuvinte. Nu iti este somn, foame, sete, uiti total de Maslow si de baza piramidei lui.

Eu am simtit ca m-am conectat la o conducta de energie, de dat energie, nu de luat; cel putin nu de la oameni.

Peisajul este de o frumusete rar intalnita. Aerul este proaspat si miroase a verde. Brazii sunt de mai multe feluri decat am crezut eu vreodata ca exista. Florile sunt peste tot si pesemne ca au ceva cu telefoanele mobile, ca nu ai semnal Un  motiv in plus sa te simti protejat de societatea moderna.

Dar cel mai important este sentimentul de pace pe care il simti in suflet. Parintele Arsenie ne ajuta de sus, pe noi, toti cei ce ne rugam lui. Am fost de 3 ori, in 3 zile diferite. Am vazut atat de multi oameni care au venit la mormantul lui sa se roage…. un flux continuu de credinta si de speranta. Multi veneau cu flori si maicuta care ingrijeste de mormantul Parintelui le aseza frumos si le spunea tututor cu un glas bland: Dumnezeu sa primeasca si Parintele sa va ajute!

Tot ceea ce este acolo este datorita Parintelui Arsenie: si pomii, si saivanul dacic, si poarta maramureseana si mai ales, Sfanta Manastire.

Printre ctitorii manastirii, se numara si domnita Zamfira (ce nume frumos! ) care s-a insanatosit dupa ce a baut apa de la izvorul manastirii. Si de atunci s-a implicat in renovarea ei. Avutul cel mai de pret al manastirii este icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, daruita tot de domnita Zamfira in 1580, cand s-a incheiat reconstruirea bisericii.

M-a impresionat si pestera in care a vietuit Cuviosul Ioan de la Prislop; a fost canonizat la 20-21 iunie, 1992, si se praznuieste la 13 septembrie.